Incep sa ma dezmortesc

De ieri am inceput sa vad soare...ca atare am inceput sa ma dezmortesc din starea avuta in ultima saptamana si mi-am facut curaj chiar sa fac o plimbare prin oras. M-am ales eu cu o durere de spate datorita nametilor prin care am fost nevoita sa inot, dar macar m-a vazut soarele!

De azi au inceput si copiii sa mearga la gradinita, deci pot spune ca incep sa mai respir putin .

Asta e in asteptarea soarelui care sa ne incalzeasca si fizic, nu numai sufleteste:

Dor de primavara

Gata, incep sa ma satur de zapada! Nu am fost niciodata fan zapada, eu sunt fiinta solara (cum zice O.) , si totusi m-am bucurat de bucuria copiilor, mai ales a lui A., care este fan sac. Ce atata sanie cu zurgalai, sacul sub fund si hai pe partie! A fost frumos, 1 saptamana, 2, dar deja gata. Vreau primavara, vreau verde, vreau rochite si pulovarase!!! Incepe sa ma afecteze albul asta! Vreau sa vad in culori, nu doar alb si gri/cenusiu!

http://www.youtube.com/watch?v=vIwICDXpi_M

O noua titulatura

O prietena buna mi-a adus aminte acum cateva clipe de o titulatura acordata de B. acum ceva timp: CEA MAI MAMA BUNA!

Ati mai auzit ceva mai frumos? Mie imi place fiindca pune accentul pe cuvantul Mama, nu pe Buna! Fiindca Mamele, cu cateva exceptii triste, nu pot fi altceva decat bune, nu?

Reteta zilei

Mereu am grija sa stiu ce vor manca la gradi copiii, pentru a nu ma trezi ca mananca orez si la pranz si seara, de exemplu. Si tinand cont ca azi la gradi servesc orez...ar merge niste legume usoare pentru seara, nu? Asa ca astazi vom incerca una din retele faimoasei Teo: pastele cu legume. Eu voi pune ce am prin casa, adica ardei, dovlecei, morcovi si rosii. Plus mult cascaval. Prichindeii mei adora pastele, si eu le folosesc pentru a-i face sa manance chestii la care nici nu s-ar uita de obicei :)

No. 1 Mum

Asa-mi spun eu. Am 2 copii. Si un sot. Si asta cam spune tot, fiindca ei imi umplu viata. Cateodata mai da si peste :). A-un boem de 6 ani, B-o zpaiata de aproape 4, si M - un tatic vesel care se coboara foarte des la mintea copiilor nostri.

Sunt ai mei. Si din fericire imi place la nebunie sa am grija de ei. Ma pot declara norocoasa, fiindca meseria de traducator independent imi si ofera posibilitatea sa o fac cat pot eu de bine. Asta fara sa ignor placerile mele, gatitul si cititul. Ca dovada, am si timp sa scriu aici tot ce-mi trece prin cap, plecand de la retetele cautate zilnic pentru a le asigura celor mici o alimentatie cat mai diversificata, care sa nu aiba nevoie de prea multe suplimente artificiale, pana la trairile (pozitive sau negative) de sotie sau profesionist. Asa ca, acesta va deveni jurnalul pe care nu l-am avut niciodata. Se pare ca la 30 de ani intr-adevar se produce o schimbare !